Bujorul este o plantă perenă, erbacee, cu tulpină glabră, erectă şi cărnoasă. Ajunge pвnă la o înălţime de 1 metru, coloraţie de la alb la roşu închis. Frunzele sunt aşezate succesiv, ramificat, sunt de culoare verde оnchis, оn vвrf sunt tăiate neregulat.
К Florile sunt mari, simple sau bătute, cu 5 sepale libere şi 5-10 petale, cu multe stamine şi multe pistiluri (оntre 2 şi 8).
Seminţele sunt deobicei mari, negre în exterior şi gălbui şi lucioase în interior.
Rădăcina este fusiformă, оngroşată, de culoare roşu-maronie în exterior şi albicioasă în interior. Bujorul este plantă meliferă. Rădăcina şi florile unora dintre speciile de bujori se utilizează ca droguri.
Bujorul se оntвlneşte оn tufişuri şi în rărişti, la o altitudine de pвnă la 1000-1500 m. Bujorii cresc în soluri mai uşoare şi nu suportă apa stătută. Se cunosc 15 sorturi, erbacee şi lemnoase, provenite din Asia, Europa şi America de Nord. În ultimii ani, prin inginerie genetică au fost create noi sorturi, cu cupe diferite ca mărime, culoare şi desime a petalelor.
Sorturi şi particularităţi botanice. Оn Bulgaria cele mai răspândite sorturi sunt: